De-a lungul timpului, știința comunicării a dezvoltate tot felul de instrumente, astfel încât, în prezent, suntem bombardați cu date din toate părțile și trebuie să învățăm să le filtrăm și să le prioritizăm.
După cum am arătat și în ghid, nevoia omului de a achiziționa date și informație este de fapt nevoia lui de a internaliza experiența celuilalt, sporindu-și astfel șansele de supraviețuire. Altfel spus, după „setările din fabrică” ale minții noastre, noi nu suntem interesați de date, ci de experiență.
Când relatăm cuiva niște evenimente prin care noi înșine am trecut, stârnim un interes mult mai mare, iar ascultătorul este mult mai interesat de informațile pe care vrem să le transmitem.
În cadrul unui interviu pentru angajare, dacă reușim să ne prezentăm experiența profesională nu ca pe o înșiruire seacă de realizări, ci ca pe o poveste a propriei noastre deveniri, intuitiv, mintea celui care ne ascultă va sesiza că e vorba de o poveste și va căuta fără să-și dea seama o experiență de internalizat în cele ce noi îi prezentăm.
Elementele din structura metodei „Povestitorul”, cum ar fi: problema, soluția, evenimentul declanșator ori vulnerabilitatea, trebuie să apară în „legenda personală” pe care noi i-o prezentăm viitorului angajator.
Legenda personală în carieră
Să presupunem că intervievatul este un IT-ist pe care angajatorul îl întreabă dacă știe să utilizeze framework-ul Symfony. El poate răspunde sec că știe sau poate lua întrebarea ca o oportunitatea de a-și releva propria legendă personală, răspunzând: „Când am început să lucrez la proiecte mari, mi-am dat seama că am nevoie de un framework în care să lucrez ordonat, separând codul propriu-zis al aplicației de cel cu care mă leg la bazele de date ori de cel cu care fac afișările paginilor din site. Astfel, având nevoie de un framework MVC, am învățat Symfony”.
În răspunsul elaborat, prezentat mai sus, intervievatul a introdus „problema” și „soluția”. El l-a luat pe cel care-i ia interviul ca spectator al poveștii sale în care s-a confruntat cu o problemă și a găsit o soluție.
E drept, am putea să ne temem că angajatorul ori persoana care ia interviul nu va avea răbdare să asculte un răspuns atât de lung. Și acest lucru e posibil să se întâmple, dar într-un singur caz: Atunci când celc are ne ia interviul nu are pricepere în profesia noastră și nu cunoaște cum se rezolvă sarcinile din fișa postului pentru care candidăm.
E drept, nu de puține ori, HR-iștii nu se pricep decât să bifeze pe o foaie pe care au primit-o în prealabil, fără să-i înțeleagă conținutul. Dar de cele mai multe ori ei înșiși sunt conștienți de nepriceperea lor și astfel vor avea curiozitatea să afle mai multe.
Oamenii nu au răbdare să asculte relatări dezlânate, extrem de bogate în amănunte, dacă nu simt un fir roșu al poveștii și nu intuiesc că povestea noastră „îi duce undeva”.
Orice poveste are început, mijloc și sfârșit, iar mintea noastră este setată „din fabrică” să identifice unde am ajuns cu povestitul.
Regula BUT/THEREFORE
De obicei, când relatăm ceva și nu avem de dinainte pregătit un plan al poveștii, ceea ce spunem apare ca o înșiruire de întâmplări diferite, legate prin „și”.
„Am plecat de acasă ȘI am ajuns la magazin ȘI am cumpărat pâine ȘI apoi am mers la librărie ȘI acolo…”
Trey Parker are o soluție simplă și eficientă pentru astfel de cazuri, soluție numită „Regula BUT/THEREFORE”. Practic, ar trebui să înserăm printre ȘI-uri câțiva de DAR (but) și de PRIN URMARE (therefore).
„Am plecat de acasă ȘI am ajuns la magazin ȘI am cumpărat pâine, DAR mirosul pâinii mi-a adus aminte de plăcintele pe care le făcea bunica, PRIN URMARE am mers apoi la librărie ȘI acolo am căutat o carte de bucate.”
A povesti legenda personală nu înseamnă a relata întâmplări intime, ci înseamnă a fi dispus să-i împărtășești celuilalt din experiența ta. Dacă crezi că nu ești genul care să povestească despre el însuși sau nu știi cum să o faci, aruncă o privire în trecutul tău. Vezi cine erai în urmă cu 10 ani și cum gândeai atunci și cine ești acum. Vezi ce știai și ce puteai face în urmă cu 10 ani și ce știi și ce poți face acum.
Concentreză-te asupra unui singur lucru pe care l-ai învățat în ultimii 10 ani. (În cadrul metodei „Povestitorul” noi insistăm mult pe ideea că o poveste are o singură epifanie.)
Notează-ți în idei simple despre ce ai făcut și prin ce ai trecut în ultimii 10 ca să știi și să poți face astăzi acel lucru. Urmărește atent unde ar trebui să înlocuiești ȘI-urile cu BUT și THEREFORE, ca povestea să fie captivantă, și spune-i-o unui coleg. Vei fi surprins de cât de mult îi va plăcea!
