S-a vorbit mult despre dezvoltarea personală în ultimii ani. Și nu doar că s-a vorbit mult, dar au vorbit mulți, fiecare mai priceput decât celălalt, fiecare promițând soluții la cheie de dezvoltare personală.
Problema dezvoltării personale, dacă ar fi să fie o problemă, e că e un proces care nu se finalizează niciodată. Nu există un moment în viață cuiva în care să poată spune: „M-am dezvoltat, gata!”.
Ca să te dezvolți personal, nu e nevoie nici măcar să urmezi un curs pentru așa ceva. La urma urmei, primul trainer de dezvoltare personală de la cine a învățat?
Dezvoltare personală sau dezvoltare socială?
Sună pretențios poate, dar dezvoltarea personală, atunci când se face cu intenție, înseamnă pur și simplu intrarea în filosofie. Omul primitiv, împovărat de necesitățile sale zilnice, bântuit de foame, gonit de vânt și animalele de pradă, n-a prea avut timp de dezvoltare personală, dar asta nu înseamnă că nu a achiziționat abilități. Doar că toate acele abilități ale sale, el și le-a dobândit încercând să supraviețuiască.
Primul om care a avut tihna să stea, fără să-i fie foame sau frig, și să-și pună o întrebare a cărui răspuns nu-l salva de la moarte, a fost primul filosof.
Primul om care a văzut un vârf de munte și s-a antrenat doi ani de zile să-l poată urca, doar ca să vadă el ce e acolo în vârf, a fost poate primul om care a săvârșit dezvoltare personală. Iar dacă n-a fost acesta, poate că a fost cel care, croitor fiind și realizând haine de bună calitate, pe care a câștigat bani mulți, și-a găsit la un moment dat tihna și a decis să învețe să facă pâine, deși asta nu-i folosea direct, pentru că oricum ar fi câștigat mai mult din croitorie decât din brutărie.
Dacă ne gândim cum a structurat Maslow nevoile omenești, observăm că satisfacerea acestor nevoie duce omul la anumite nivele de dezvoltare.
Nivelul de dezvoltare naturală îl avem în comun cu toate ființele vii. Tuturor viețuitoarelor le este foame, toate au nevoie să se reproducă și să ajungă la un anumit nivel de siguranță și de predictibilitate.
Dezvoltare socială întâlnim nu doar la om, ci și la animalele inteligente, cum ar fi maimuțele sau câinii, dar singur omul este cel care și-a construit o ierarhie de nevoie legate de statutul lui în societate și de rolul lui în turmă.
Marea majoritate a programelor de dezvoltare personală sunt de fapt programe de dezvoltare socială, care-i dau omului abilități precise prin care, în final, îi întăresc stima de sine și îl pregătesc de dezvoltarea personală, sau dezvoltarea spirituală, cum se zicea în trecut.
Managementul timpului sau al emoțiilor, abilitățile antreprenoriale sau educația financiară, debate-ul, public speaking-ul, gândirea critică și managementul deciziilor precum și multe alte programe pe care, de asemenea, s-a pus eticheta de „dezvoltare personală”, sunt de fapt programe de dezvoltare socială.
Există dezvoltare personală prin storytelling?
Storytelling-ul, prin faptul că e proces nativ al omului, nu e doar un veritabil instrument de dezvoltare socială, ci prin faptul că stimulează înțelegerea și ajută la dezvoltarea cognitivă primară a omului, e și un instrument de dezvoltare naturală. Este cunoscut faptul că practicarea storytelling-ului ameliorează analfabetismul funcțional.
Dar, prin mecanismele sale autoexploratorii și prin continua raportare a eroului la „lumea poveștii” (la mediu), storytelling-ul e printre puținele, dacă nu chiar singurul instrument real de dezvoltare personală. Ar mai putea fi amintite aici matematica și filosofia, dar, în cazul lor, deja e vorba de altfel de traseu, mult mai puțin accesibil pentru omul obișnuit.
Prin urmare, prin metoda „Povestitorul”, noi facem, mai degrabă, dezvoltare socială.
Când omului nu-i mai lipsește nimic, când are nevoile de bază satisfăcute, când are statut și rol bine conturate în comunitate și când se bucură atât de stimă de sine cât și de respectul celorlalți, abia atunci el este gata să înceapă dezvoltarea personală.
Când un astfel de om vrea să învețe să facă și să spună povești, fără ca acest lucru să-i fie riguros necesar, atunci, da!, el se poate dezvolta personal prin storytelling.
Până atunci, el trebuie să-și consolideze procesele cognitive și să-și exerseze rațiunea și gândirea critică. Și pentru aceasta metoda „Povestitorul” îi este cu folos. apoi, el va trebui să învețe să relaționeze cu ceilalți, să-și cunoască și să-și înțeleagă emoțiile și să comunice și să colaboreze cu ceilalți. Și, desigur, metoda „Povestitorul” îi poate fi de folos și în asemenea procese.
