Cercetările din ultimii 15 ani au infirmat ipoteza lor. Cu toate că mulţi uită, prima planetă extrasolară descoperită a fost în orbita unei stele neutronice, PSR 1257+12, un corp ceresc extrem de neobişnuit cu o masă mai mare decât a Soarelui în mărimea aproximativă de 20 de kilometri.
   De atunci şi alte planete au fost descoperite în locuri extrem de improbabile. Exemplu este steaua asemănătoare soarelui 51 Pegasi, care are o planetã mai masivã decât Jupiter pe o orbită mai mică decât cea a planetei Mercur în sistemul nostru solar.

  Din totdeauna astronomii au crezut în existenţa unor planete în afara sistemului solar. Dar şi-au imaginat că le vor găsi în sisteme solare asemănătoare cu al nostru, orbitând sori de aceeaşi naturã cu al nostru.

  Un alt exemplu este steaua HD 40307 în jurul căreia orbitează trei planete cu masa între patru şi zece cât cea a Pământului, toate pe orbite cu jumătate mai mici decât cea a lui Mercur. Existenţa planetelor în jurul piticelor albe demonstrează că stelele nici nu trebuie să fie sori pentru a avea planete. Ele se pot forma pe orbita unor corpuri care nu sunt mai mari decât planetele.
   Pe scurt, până acum astronomii au descoperit planete în jurul cel puţin a unei stele neutronice şi asteroizi şi comente orbitând cel puţin o duzină de pitice albe.  
   Se pare cã literatura science fiction nici măcar nu se poate compara cu realitatea.